Intr-o zi ma uitam la soarele care rasarea intrebandu-ma ce s-ar fi intamplat daca toate cobrele din lume l-ar fi amenintat in clipa aceea.Fireste, nu s-ar fi intamplat nimic. Soarele s-ar fi inaltat mai departe indiferent si stralucitor.Daca s-ar fi repezit sa-l muste , cobrele ar fi reusit cel mult sa-si umple saliva de lumina si sa-si vda veninul incinerat.M-am uitat in calendar.Soarele rasarise la 6,17.A doua zi urma sa rasara la 6,16,cu un minut mai devreme.M-am sculat dis-de-dimineata si m-am postat la fereastra asteptand.Fix 6,16 , soare si-a facut aparitia.Ziua cresetea lent si nimic in lume nu putea opri soarele sa rasara la ora prevazuta.Daca toate cobrele din lume s-ar ridica intaratate , n-ar putea intimida dimineata, oprind-o sa vina , cu picioarele ei desculte si albe, exact in clipa in care trebuia sa vina.
Iata, mi-am zis o lectie care ni se da in fiecare dimineata si pe care ne ferim sa o intelegem.
p.s. photo made by flyerboy :x
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu