O adiere usoare si racoroasa a aerului de seara ma izbeste...deschid ochii,sunt acolo,nu stiu de cat timp si nu stiu cum am ajuns dar nu caut explicatii,sunt acolo si-mi ajunge.Nu sunt panicata dimpotriva simt o liniste imensa,e un sentiment placut care se asociaza cu un zambet larg pe fata.Sunt pe aceiasi banca pe care stau de obicei,ma uit in sus si printre ramurile dese ale plopilor se vad licarind stelele,un sunet strident ma trezeste din contemplatie,ma uit in jurul meu si ii vad pe ei,Doamne ce dor imi era de ei!...Rad in hohote,intru repede in jocul lor,simt cum totul e ca altadata,inchid ochii pt cateva secunde ca sa realizez tot ce mi se intampla dar cand ii deschid,ei dispar...nu mai sunt langa mn,nu sunt nicaieri...singurul lucru pe care il vad acum este licaritul slab al becului de la marginea strazii.Rasul lor nu se mai aude...tot ce pot auzi este fosnetul frunzelor,cantecul unui greiere si latratul indepartat al unui caine,nu stiu ce gand ciudat ma face sa ma intreb 'oare de ce latra?'
Incerc sa inteleg ce mi se intampla,totul era perfect,acum am simt confuza,ce caut in acel loc daca sunt singura?De ce ei,nu sunt acum cu mine?Ce s'a intamplat intre timp?Cum se pot schimba lucrurile asa repede?
Esti naiva,aud un un gand care ma face sa imi dau seama ca toate s'au schimbat,si e normal sa se schimbe.Dar atunci cand esti nevoit sa te desparti de cineva drag ,ai inevitabil starea pe care o am eu acum,simt ca urasc locul asta pe care l'am iubit atat de mult,sau poate urasc faptul ca nu mai e ce era o data,e ca atunci cand ai asteptari prea mari care daca nu se implininesc iti provoaca o stare de dispret si degust total.
Mi se face frig...vantu sufla tot mai tare,simt cum imi ingheata talpile,deschid ochii si imi dau seama k totul a fost un vis..un vis amestecat cu o frantura de amintire,nu sunt acolo,sunt doar la geamul camarutei de la mansarda,picioarele mi'au inghetat de la gresia rece.Inchid geamul,simt ca nu suport adierea vantului de seara care mi'a adus acum atatea amintiri uitate intr'un colt de suflet..Dar ce rost are sa ma gandesc la toate astea acum?
Timpul trece...chiar acum aud cum ceasul meu ticaie si cu fiecare ticait se mai scurge o secunda pe care nu trebuie sa o pierd,nu pot si nu vreau sa o pierd si nici sa o umplu cu melancolie.
Incerc sa inteleg ce mi se intampla,totul era perfect,acum am simt confuza,ce caut in acel loc daca sunt singura?De ce ei,nu sunt acum cu mine?Ce s'a intamplat intre timp?Cum se pot schimba lucrurile asa repede?
Esti naiva,aud un un gand care ma face sa imi dau seama ca toate s'au schimbat,si e normal sa se schimbe.Dar atunci cand esti nevoit sa te desparti de cineva drag ,ai inevitabil starea pe care o am eu acum,simt ca urasc locul asta pe care l'am iubit atat de mult,sau poate urasc faptul ca nu mai e ce era o data,e ca atunci cand ai asteptari prea mari care daca nu se implininesc iti provoaca o stare de dispret si degust total.
Mi se face frig...vantu sufla tot mai tare,simt cum imi ingheata talpile,deschid ochii si imi dau seama k totul a fost un vis..un vis amestecat cu o frantura de amintire,nu sunt acolo,sunt doar la geamul camarutei de la mansarda,picioarele mi'au inghetat de la gresia rece.Inchid geamul,simt ca nu suport adierea vantului de seara care mi'a adus acum atatea amintiri uitate intr'un colt de suflet..Dar ce rost are sa ma gandesc la toate astea acum?
Timpul trece...chiar acum aud cum ceasul meu ticaie si cu fiecare ticait se mai scurge o secunda pe care nu trebuie sa o pierd,nu pot si nu vreau sa o pierd si nici sa o umplu cu melancolie.
Un comentariu:
Sincer.......ma uimesti.......bv...bv....bv
Trimiteți un comentariu