Ciudata stare,ciudate sentimente...Deschide ochii,abia s'a trezit...se simte panicata, e confuza , nu stie ce se intampla cu ea , cum a ajuns aici , acum?De ce se simte asa dezorientata si nemultumita , si ce o nemultumeste cu adevarat?De ce se simte asa straina de tot ce o inconjoara , de ce se simte straina pana si de ea ,de visul ei?Nu stie nimic , nu stie decat ca ar vrea sa adorma si sa fie iar acolo , sa ii fie bine...idolatrizeaza trecutul si asta o face sa urasca prezentul , sa nu vrea sa accepte nicio schimbare. Ii pare ca totul era asa perfect...oare chiar era perfect?Oare atunci era cu adevarat multumita?

Decizii...decizii...

Urasc deciziile [:((] imi place ca am posibilitatea de a alege,dar urasc sa fiu in fata faptului implinit.De unde sa stiu eu daca ce imi place acum imi va placea si saptamana viitoare sau peste 3 luni?Hm..problema nu sunt deciziile ci faptul ca sunt nehotarata,nu'i asa?Si totusi ce ma fac cand trebuie sa aleg ceva?

Cat de bine ma cunosc uneori....urasc toamna din nou!

Si azi a fost ultima zi de vara..
A trecut asa repede...ma uit pe geam si totul mi se pare atat de familiar,atmosfera mohorata si cerul cenusiu din care vin necontenit picaturi de ploaie,am impresia ca tabloul asta e in fata mea de o vesnicie si zilele insorite de vara,cerul acela senin si aerul cald,uneori sufocant nu au fost decat un vis pe care l'am avut azi'noapte...Si ce e cel mai ciudat e faptul ca imi place,aerul asta proaspat si rece ma face sa ma simt ca si cum m'as fi reintalnit cu un prieten drag dupa multe vreme.Stiu ma contrazic,ba zic ca e de o vesnicie cu mine,ba ca a revenit dupa mult timp,dar nici eu nu stiu prea bine, sentimentele mele sunt in contadictoriu.Si e ciudat ceea ce mi se intampla,eu urasc ploaia,frigul,cenusiul,copacii fara frunze,atmosfera posomorata,urasc toamna,de ce acum o agreez?Poate pentru ca e abia la inceput,dar o sa tina la nesfarsit,ca si cea de dinaintea ei si am sa o urasc din nou...

Ciudata fericire

Nu e ciudat cum te poti trezi dintr-o data,intr-o dimineata,mult mai bine decat ieri,cum dupa o perioada in care ai fi putut sa juri ca vei avea nevoie de umbrela pt totdeauna,te uiti pe geam si vezi ca azi e soare?Si te simti bine,asa cum nu ai mai facut-o de mult,te bucuri la orice lucru marut care ti se inatampla,esti aiurita,neatenta,razi prosteste si iti ajunge doar un gand care sa se indrepte spre el ca sa ai un zambet tembel pe fata si sa te inviorezi,si te simti precum un copil mic si inocent care simte ca oricand ar putea zbura pe un nor alb si pufos,un copil care zambeste necontenit din nimic si caruia ii vine sa tipe cat il tin plamanii si sa sara in sus de bucurie.

In sfarsit se intampla...se intampla din nou,si e mai frumos si mai intens ca niciodata,sau poate e chiar pentru prima data cu adevarat.Uneori e atat de frumos incat mi se face frica,se poate una ca asta?Te poate speria ceva ce-ti place asa de mult?Poate prea mult?De fapt,exprimarea nu a fost cea mai fericita pentru ca ceea ce ma sperie cu adevarat e faptul ca se poate terimna...Nu mereu,dar cateodata poate si nesiguranta e buna,cand nu esti sigur pe ceea ce ai,profiti mai mult pentru ca te gandesti ca poate fi ultima oara cand ai acel lucru....

Si iar ma urasc....sunt atat de invatata cu sfarsiturile incat sunt mult prea constineta ca nu pot avea control asupra lor.Dar cum pot cere sa tina pentru toteauna daca nimic nu e vesnic,cel mai bun exemplu este viata,cu ea se termina tot si ea se termina prea devreme uneori....

Nu pot face nimic....vreau un sfarsit precum linia de orizont,sa-l vad,sa fiu constienta ca exista pentru ca asa voi putea trai cu intensitate,dar cu cat ma aproprii de el,el sa se departeze de mine,sa se duca mai departe si mai departe,sa nu'l pot atinge niciodata...Da,niciodata...

Timp...

Cat de important e timpul?De multe ori am auzit în jurul meu spunandu-se ca 'timpul nu asteaptă pe nimeni' dar niciodata nu am aprofundat aceasta idee pana acum.Totul depinde de o fractiune de secunda,totul se poate schimba intr-o fractiune de secunda,de atat ai nevoie pentru a-ti intersecta privirea ce a lui,o clipa de neatentie te poate costa viaţa intr-un accident rutier si doar o minisecunda face diferenta intre primul si ce de-al 2-lea loc al unui concurs de viteza.
Este adevarat ca pentru a lua o hotarere ai nevoie e timp pentru a reflecta asupra unei decizii,dar secunda in care spui ceea ce ai hotarat e cea care schimba totul pentru ca nu ai nevoie de mai mult sa spui un 'da' în fata starii civile sau sa semnezi actul de divort.

visul unei amintiri

O adiere usoare si racoroasa a aerului de seara ma izbeste...deschid ochii,sunt acolo,nu stiu de cat timp si nu stiu cum am ajuns dar nu caut explicatii,sunt acolo si-mi ajunge.Nu sunt panicata dimpotriva simt o liniste imensa,e un sentiment placut care se asociaza cu un zambet larg pe fata.Sunt pe aceiasi banca pe care stau de obicei,ma uit in sus si printre ramurile dese ale plopilor se vad licarind stelele,un sunet strident ma trezeste din contemplatie,ma uit in jurul meu si ii vad pe ei,Doamne ce dor imi era de ei!...Rad in hohote,intru repede in jocul lor,simt cum totul e ca altadata,inchid ochii pt cateva secunde ca sa realizez tot ce mi se intampla dar cand ii deschid,ei dispar...nu mai sunt langa mn,nu sunt nicaieri...singurul lucru pe care il vad acum este licaritul slab al becului de la marginea strazii.Rasul lor nu se mai aude...tot ce pot auzi este fosnetul frunzelor,cantecul unui greiere si latratul indepartat al unui caine,nu stiu ce gand ciudat ma face sa ma intreb 'oare de ce latra?'
Incerc sa inteleg ce mi se intampla,totul era perfect,acum am simt confuza,ce caut in acel loc daca sunt singura?De ce ei,nu sunt acum cu mine?Ce s'a intamplat intre timp?Cum se pot schimba lucrurile asa repede?
Esti naiva,aud un un gand care ma face sa imi dau seama ca toate s'au schimbat,si e normal sa se schimbe.Dar atunci cand esti nevoit sa te desparti de cineva drag ,ai inevitabil starea pe care o am eu acum,simt ca urasc locul asta pe care l'am iubit atat de mult,sau poate urasc faptul ca nu mai e ce era o data,e ca atunci cand ai asteptari prea mari care daca nu se implininesc iti provoaca o stare de dispret si degust total.
Mi se face frig...vantu sufla tot mai tare,simt cum imi ingheata talpile,deschid ochii si imi dau seama k totul a fost un vis..un vis amestecat cu o frantura de amintire,nu sunt acolo,sunt doar la geamul camarutei de la mansarda,picioarele mi'au inghetat de la gresia rece.Inchid geamul,simt ca nu suport adierea vantului de seara care mi'a adus acum atatea amintiri uitate intr'un colt de suflet..Dar ce rost are sa ma gandesc la toate astea acum?
Timpul trece...chiar acum aud cum ceasul meu ticaie si cu fiecare ticait se mai scurge o secunda pe care nu trebuie sa o pierd,nu pot si nu vreau sa o pierd si nici sa o umplu cu melancolie.