Ea despre el

E dimineata , soarele abia a rasarit pe cer.Iese din bloc cu inima cat un purice , cu o senzatie ciudata in stomac si cu un nod in gat.Tot amalgamul asta de sentimente o face sa simta ca vomita,la propriu.Aerul rece de afara o izbeste si o revigoreaza umpic,nepermitandu'i nodului din gat sa iasa afara.
Toate senzatiile astea resimtite fizic nu sunt decat oglindirea sentimentelor care o incercau.Sentimente ce nu erau provocate de teama doctorului sau a operatiei , pe cat erau datorate certei pe care o avusesera cu o seara inainte.E foarte dureros , e crunt pentru Ea sa vada cum se iubesc , dar cum totodata sunt nevoiti sa se certe din cauza ei.Ar prefera de mii de ori sa existe un schimb de roluri , sa nu fie Ea cea care dezamageste , ci cea care este dezamagita.A trecut prin asta o data si era 'mai usor de suportat' decat este acum.Sa'l dezamagesca cand tine enorm la El si cand si el la randu lui tine la Ea , e ingrozitor.Ar prefera sa sufere Ea decat sa stie ca sufera El.
Il iubeste atat de mult incat ii vrea binele si fericirea mai mult decat le vrea pentru Ea.Daca ar putea i le'ar darui p ale ei numai sa'l stie bine pentru totdeauna.A fost langa El cand se simtea rau,a tremurat de spaima pentru ca nu stia cum sa'l calmeze,motaia de somn in fund pe marginea patului , pentru ca in sfarsit El adormise , si ii era teama sa nu'l trezeasca,sa nu'i revina durerea chinuitoare .Sa te simtit nepunticios in fata durerii celui pe care il iubesti e cel mai urat sentiment cu putinta.Indiferent daca durerea e fizica sau nu ,Ea a trecut prin ambele situatii si ii sunt la fel de inspaimantatoare.
Maine se va duce la spital din nou.De data asta o vor interna in adevaratul sens al cuvantului,cu pijamale si papucei de casa.O vor opera.Nu'i este teama.Stie ca nu este o operatie grea,si mai stie ca El ii este alaturi.El ii da putere.
E ciudat cum fericirea ei poate depinde de o alta persoana.E ciudat cum poate exista cineva care este singurul om ce o poate face fericita sau nefericita.El poate fi marea bucurie sau drama a vietii ei.Se simte coplesita de sentimentele ce i le poarta,e nepuntincioasa, e ca o funza iar El e ca adierea vantului.Depinde de El sa o ridice la cer sau sa o zdrobeasca de pamant.Ea depinde de El in totalitate.E asta un lucru bun , e un lucru rau ? Nu stie. Stie doar ca indiferent de ce se va intampla ( si spune asta pentru ca stie ca niciodata nu poti fi sigur de ceea ce urmeaza , pentru ca e constienta ca vine un an f greu pentru amandoi) El va ramane cel mai bun lucru care i s'a intamplat vreodata.