,, Nu-si dadea seama cat timp trecuse.Cateva secunde ? Cateva lungi minute ?
Nu simtea nimic.Auzea in jurul ei voci , pasi , chemari , dar totul surd si cenusiu , ca un fel de pasta sonora , din care numai uneori se distingea cu subita claritate un clopot de tramvai sau un strigat , pentru ca imediat sa reintre in aceeasi rumoare stinsa.
'Vasazica un accident' , gandi ea foarte calm , aproape cu indiferenta.
Gandul nu-i destepta nicio alarma , nicio graba.Avea vag impresia ca trebuie sa fie pe jos , langa trotuar , cu capul in zapada , dar nu incerca nicio miscare.
Ii trecu prin minte o intrebare stupida , fara sens: ' Cat sa fie ceasul? ' Se incorda sa auda tic-tacul ceasornicului de mana , dar nu-l auzi. ' S-o fi spart '. Pe urma , intr-un efort de atentie , rasfranta parca in ea insasi , observa ca de fapt nu aude nimic din propria fiinta: nici pulsul , nici inima , nici respiratia.
' Am stat , reflecta ea , am stat ca un ceasornic. ' Si i se paru ca surade , dar nu-si simtea buzele , pe care cauta inutil sa le contureze undeva in acest lucru familiar si totusi pierdut , care era corpul ei insensibil "

Accidentul - Mihail Sebastian