Panza de paianjen - Cella Serghi

"Il gaseam fara bucurii , tanjind ca un bolnav pe care nu-l doare nimic anume.Mi-era mila de el , dar asa cum simti pentru un om orgolios , tare , pe care-l banuiesti doborat , fara sa stii de ce , a carui suferinta te intriga mai mult decat te induioseaza.El reusea sa-mi dea impresia ca joc in viata lui un rol de printesa din basme , de zana , de personaj de vis , singur in stare sa imprastie lumina in viata lui sumbra."
...
"Ceea ce ma atragea la el era impresia pe care mi-o dadea ca e singur , nenorocit , ca unicul lui stimulent in viata sunt eu , ca sunt singura lui bucurie , unica lui preocupare.Daca nu e asa , nu ma intereseaza.Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca il stapanesc ca femeie , in care cred ca sunt pentru el , intr-un moment de viata , o fiinta unica , de neinlocuit."
...

"Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine , dar asa nu are nicio insemnatat , fiinca oricat de frumoasa ar fi o femeie , se poate intodeauna ivi alta , care sa fie si mai frumoasa; dar cred ca exista o adancime sufleteasca , o sensibilitate , o inteligenta care pot insufleti in asa fel un anumit fizic , care pot crea o feminitate infungiabila, almagam unic de insusiri de neinlocuit , cel putin intr'o clipa data , pentru un om intr-un anume climat sufletesc."