Asa esti Tu.

Ma uimesti in fiecare zi.Cu fiecare cuvant si fiecare gand.Credeam ca te cunosc,si te cunosc , dar acum imi dau seama ca nu suficient.Esti mult mai mult.Esti mult mai plin de incredere , entuziasm , bunatate , speranta , vise , ambitie , dorinta.Esti in stare sa muti muntii din loc doar pentru ca asa iti propui ! Iar in cazul in care nu ai reusit sa ii muti, cu siguranta ai reusit sa ii escaladezi si sa treci pe partea cealalta , fara sa fi avut macar o suflare care sa tradeze oboseala.Corpul ala mic si firav ascunde un suflet imens , de un alb orbitor , un sprijin sigur al persoanelor dragi tie.Asa esti Tu. :*

Revolta marinarilor (sau cum a apărut salariul minim)

Într-o zi răcoroasă din toamna anului 1651, într-un port englez, un căpitan care tocmai a cumpărat un vas nou, anunţă public că recrutează echipaj pentru o călătorie pînă în America. Are nevoie de zece marinari şi le promite că le oferă în schimb hrană compusă din 500 g de orez/zi. Salariul (orezul) este tentant şi reuşeşte destul de repede să îşi strîngă echipajul.

Călătoria va dura 21 de zile. Deoarece cunoaşte foarte bine traseul şi ştie că nu poate întîrzia mai mult de o zi, viteza vîntului şi a curenţilor marini fiind constantă, cumpără din port aproximativ 120 kg de orez, hrana sa şi a membrilor echipajului pînă la destinaţie unde va vinde marfa şi va cumpara alimentele pentru întoarcere.

Toată lumea este fericită, se îmbarcă, fiecare se aşează la postul său... unii dintre ei se cunoşteau deja, spiritul de camaraderie pare să-i însufleţească pe experimentaţii marinari. Dar după 3 zile de călătorie, un grup format dintre cei mai puternici marinari, se revoltă, sprijiniţi mai mult sau mai puţin, şi de ceilalţi membri ai echipajului. Astfel, ei intră în cabina căpitanului, îl scot cu forţa pe punte şi îi cer să le crească raţia zilnică de hrană la cel puţin 700 g/zi pînă la sfîrşitul călătoriei pentru fiecare marinar (salariul minim)!

Bineînţeles, ameninţat cu moartea, avînd sabia deasupra capului, le promite ce vor să audă! Spre amiază, cînd marinarii se întorc la posturile lor, căpitanul intră împreună cu liderul revoltei în cabina sa, să discute variantele în care poate să asigure hrana promisă. Căpitanul se oferă să renunţe la o parte din hrana sa zilnică, însă nu este suficient.

O idee le-a încolţit celor doi: singura soluţie realistă, în condiţia stocului limitat de alimente, este să renunţe la o parte din echipaj. Sînt în mijlocul oceanului, să se întoarcă înapoi nu doresc nici marinarii, dar şi marfa transportată trebuie să ajungă la data stabilită. Căpitanul este nevoit să renunţe la doi marinari. Nu poate renunţa la niciunul dintre cei din grupul răzvrătit, pentru că sînt "solidari" şi nu vor accepta, nu poate să renunţe nici la marinarii foarte buni, de care are cea mai mare nevoie... într-un tîrzîu, hotărăşte să renunţe la cel mai tînăr şi la cel mai bătrîn.

Liderul răzvrătiţilor este de acord şi propune să îi arunce peste bord, dar căpitanul, nefiind un criminal, decide să îi arunce în cală şi să fie hrăniţi cu resturile de mîncare ale celorlalţi marinari (ajutorul de şomaj)!

În 1824, autorităţile impun în Australia şi Noua Zeelandă o limită inferioară a salariului, această măsură fiind preluată apoi de majoritatea statelor. Consecinţa acestei măsuri a fost distrugerea locurilor de muncă pentru milioane de oameni şi trimiterea lor în şomaj forţat.


Sursa : Centrul pentru Economie si Libertate - http://www.ecol.ro/content/economie-in-povesti-de-citit-la-gura-sobei

Livin' On A Prayer

Music

Campanie de marketing

Acum cateva zile eram prin zona Mosilor - Eminescu , coboram din 79 cred , cand PAM! am vazut Nemaivazutul :  pe trotuar , o caruta plina de legume ( de plastic presupun ) , langa caruta o pustoaica negricioasa imbracata in tiganca ( basma in cap , fusta lunga , larga si inflorata , cercei rotunzi - tot tacamu ) si alaturi de ea ,bineinteles un pusti imbracat in tigan ( intr-un costum negru kitchos si cu palarie ) tremurau de frig ( cred ca ar fi trebuit sa danseze ) pe o muzica tiganeasca care rasuna de parca ar fi fost nunta vreunei pirande. Ce era cu tot tablou asta ? Era campania de promovare a unui magazin nou deschis.In principiu nu am nimic cu tiganii, ( ca vorba aia, traiesc aproape printre ei :)) ) dar ideea firmei pt promovare ma revolta ! Cum mama masii sa faci o campanie de marketing folosind minoritatea unui popor !? Te adresezi poporului sau stric minoritatii ? Romania nu se numeste Rromania , cel putin nu inca , pt ca daca ne luam dupa statistici in anul 2050 tiganii vor reprezenta 40% din numarul populatiei tarii noastre :| .
In fine , daca scopul unei campanii de marketing este sa atraga atentia,aceasta cu siguranta si-a atins scopul, dar Nu intr-un mod pozitiv.Parerea mea. Tu poti sa ma contrazici :D

Leapsa de la Freedom Effect - part II

Sunt , deci exist !
As vrea sa am mai mult curaj.
Pastrez multe lucruri marunte de care nu am nevoie. ( nu ai vrea sa-mi vezi sertarul biroului)
Mi-as dori sa am capacitatea de a-mi vedea viata din exterior.
Nu îmi place aventura.
Îmi plac pregatirile de vacanta, de sarbatori ,dinaintea excursiilor etc.
Nu sunt suficient de ordonata si de motivata.
Dansez numai cand sunt singura :))
Cânt , dar nu ai vrea sa ma auzi :))
Niciodata nu spune niciodata.
Rar iau decizii cu usurinta.
Plâng foarte des :)) Uneori fara motiv.
Sunt confuza in legatura cu rolul meu in Univers.
Am nevoie de persoanele dragi alaturi.
Ar fi trebuit sa-mi asum mai multe riscuri
As putea sa fiu tot ce mi-as dori sa fiu !

i miss badly my girls !

Ma simt obosita sa tot incerc sa socializez.Nu vreau fiu draguta , amabila si zambitoare.Dimpotriva , am chef sa fiu acra ca o muratura !