Uneori sunt atat de naiva...
Refuz cu incapatanare sa cobor cu picioarele pe pamant si continui sa ma hranesc cu iluzii. Cam trist !

1 an ;x

Iubire, bibelou de porţelan,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an... ;x

Acuarela

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

Ion Minulescu

" Mă-ntreb:
Cea care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?... "
.
.
.-
.

" N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi,
Şi nu voi fi,
Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,
Nimic din ce vor crede poate
Cei câţiva cititori de carte -
Sunt un volum ce n-are titlu încă,
Deşi există-n mine tipărit
Volum unic, ce trebuie citit
Rând după rând
Şi tot aşa, la fel,
De la-nceput şi până la sfârşit - "


Ion Minulescu

Amintiri din copilarie - partea I -

Oficial imi e dor de locul Acela !

Toate verile copilariei mele si jumatate din cele ale adolescentei sunt marcate de locul ala. Acolo era refugiul meu , singurul loc in care ma simteam fericita 24 h/24 , 7 zile/7 , unde toate dorintele mele se implineau , unde prindeam aripi si puteam sa zbor pana in inaltul cerului. Acolo unde iarba e de un verde crud pana toamna tarziu , unde razele calde ale soarele patrund pe geam dimineata si te trezesc din somn , asta daca ai avut norocu sa nu te fi trezit mai inainte o musca sacaitoare . Acolo unde zilele sunt lungi , pline de joaca si chicote de copii veseli , iar serile au un farmec aparte datorita aerului curat , racoritor .

Da , locul acela e la tara.

Mi'e dor de timpul in care eram mica si zilele toride le pierdeam alaturi de ele , cand ne plimbam cu bicicleta ore in sir , jucam carti in spatele casei sau sub umbra batranuului nuc , cand compuneam si cantam cantece , cand ne strangeam cate 10 - 15 copii si jucam 'coco' , 'sticluta cu otrava' , 'prinselea' , 'leapsa' , 'pitulatea' , ' rosu galben si albastru' , ' adevar sau provocare ' ' flori , fete si baieti , melodii si cantareti' pana seara tarziu.Mi'e dor de zilele in care plecam pe furis la Dunare si minteam ca sunt la o prietena , veneam acasa rosie de la soare si spuneam ca am facut plaja in curte , sau de zilele in care ma duceam la magazin si ma intorceam acasa dupa 3 ore pentru ca intre timp stateam in parc.
Mi'e dor de fetita aceea blonduta cu ochii mari si curioasi , umpic durdulica , vioaie si plina de viata .
Imi amintesc de serile de vara in care dadeam reprezentatii cu ' formatia' in fata celorlalti copii , cand spuneam bancuri sau povesti de groaza in lumina slaba a lunii , cand ii dadeam ceasul inapoi maiei ca sa pot sta mai mult afara , cand ieseau vecinii si ne luau la zor ca facem prea multa galagie si nu se pot odihni din cauza noastra si cand mai tarziu vazand ca avertismentele lor nu dau roade au trecut la fapte : aruncau apa prin gard ca sa ne ude. Imi amintesc ca o data un mosneag nici nu s'a mai sinchisit sa scoata apa din fantana , a aruncat pe noi apa murdara din troc. Patania asta ne'a facut sa ne mutam ' sediul ' de intalnire . Acum serile ne gaseau in sat ,mai exact in parc , in curtea gradinitei , la gazeta , si de cateva ori chiar in tribuna terenului de fotbal .
Imi amintesc ca acum deja crescusem.Aveam voie sa stau seara afara mai pana tarziu , asa ca nu mai dadeam cesul inapoi. Erau acum nopti in care pur si simplu pierdeam timpu aiurea , mancam acadele , jeleuri si seminte , ascultam muzica , si povesteam cate'n luna si in stele. Chiar si cand nu faceam nimic altceva decat sa stam 'la o samanta' serile erau pline de rasete si veselie .
Imi amintesc totusi de cateva seri mai speciale , de exemplu : de prima mea plimbare cu scuteru care a durat o nopate intreaga , si de chinul de a 2 a zi pt a-mi descurca parul , sau de seara in care am invatat sa'l conduc chiar eu , eram asa mandra de 'realizarea' mea.
Imi mai amintesc si de seara in care din teribilism , ne'am gasit vreo 5 mai curajosi sa ne urcam pe 'renel' adica pe turnul cu antene de telecomunicatii. Bineinteles ca eu nu am putut urca mai sus de primul etaj , dar chiar si asa eram de'a dreptul fascinata de panorama satului vazut de la inaltime in lumina lunii , desi eram obisnuita cu astfel pe privelisti pentru ca acasa obisnuiam sa admir orasul de la balcon. Stiu deasemenea ca intr'o seara am mers la baie , dar aici m'am multumit sa stau si sa privesc , imi era frica sa intru in apa noaptea pentru ca nu am excelat niciodata la inot.
Intr'alta seara imi amintesc ca ne'am strans vreo 10 si am mers pe jos pana in satul vecin ca sa ne ducem si noi 'la discoteca' , bineinteles ca in asa zisa discoteca am stat doar 10 - 15 minute pentru ca drumu dus - intors ne'a luat toata seara si ne'a lasat cele mai multe amintiri .
Sunt atatea de care imi amintesc incat as putea scrie o carte intreaga cu ele.

Dar acum eu m'am schimbat , am crescut si am incetat sa ma mai duc acolo . De ce?
Pentru ca sunt constienta ca atunci aveau un farmec aparte din cauza varstei mele , acum chiar daca m'as duce nu ar mai fi la fel... imi raman insa cele mai de pret amintiri ale mele de pana acum , adanc intiparite in inima si in memorie .De fiecare data cand imi amintesc simt entuziasmul care il aveam atunci pentru orice lucru marunt pe care il faceam , imi aduc un zambet larg pe buze...