12.04.2010

oamenii sunt in goana spre suferinta



Vezi tu? Oamneii sunt prosti ! Prosti de'a dreptu.Nu stiu daca la toate varstele, dar cel putin in adolescenta , oamenii alearga dupa suferinta.Mereu se vor indragosti de cei care sunt predispusi sa'i raneasca si mereu vor plange si le va ramane in minte mai mult persoana care i'a facut sa sufere decat cea care i'a iubit sincer .
Trist , dar adevarat.S'a dat startul , acum toti sunt in goana spre marele premiu " inimi ranite ".



06.04.2010




,, Nu-si dadea seama cat timp trecuse.Cateva secunde ? Cateva lungi minute ?
Nu simtea nimic.Auzea in jurul ei voci , pasi , chemari , dar totul surd si cenusiu , ca un fel de pasta sonora , din care numai uneori se distingea cu subita claritate un clopot de tramvai sau un strigat , pentru ca imediat sa reintre in aceeasi rumoare stinsa.
'Vasazica un accident' , gandi ea foarte calm , aproape cu indiferenta.
Gandul nu-i destepta nicio alarma , nicio graba.Avea vag impresia ca trebuie sa fie pe jos , langa trotuar , cu capul in zapada , dar nu incerca nicio miscare.
Ii trecu prin minte o intrebare stupida , fara sens: ' Cat sa fie ceasul? ' Se incorda sa auda tic-tacul ceasornicului de mana , dar nu-l auzi. ' S-o fi spart '. Pe urma , intr-un efort de atentie , rasfranta parca in ea insasi , observa ca de fapt nu aude nimic din propria fiinta: nici pulsul , nici inima , nici respiratia.
' Am stat , reflecta ea , am stat ca un ceasornic. ' Si i se paru ca surade , dar nu-si simtea buzele , pe care cauta inutil sa le contureze undeva in acest lucru familiar si totusi pierdut , care era corpul ei insensibil "


Accidentul - Mihail Sebastian

31.03.2010




Last day of the first month of spring.. Let the summer came back to me :x



25.03.2010



So where do we go from here,
With all this fear in our eyes?
And, where can love take us now?
We’ve been so far down.
We can still touch the sky.
If we crawl
Till we can walk again
Then will run
Until were strong enough to jump.
Then will fly
Until there is no end.
So lets crawl, crawl, crawl
Back to love.







21.03.2010

Chris Daughtry - What about now ?



Umbrele au umplut o inima goala
In timp ce dragostea se ofilea,
Din toate lucrurile pe care le avem
Dar sunt nespuse.
Putem vedea dincolo de cicatrici
Şi ajunge la zori?

Schimbi culorilor de pe cer.
Şi il deschizi
Modurilor in care m'ai făcut să mă simt în viaţă,
Modurilor in te-am iubit.
Pentru toate lucrurile care niciodată nu au murit,
Pentru a rezista in noapte,
Dragostea te va găsi.

Ce zici de acum?
Ce zici de azi?
Ce se intampla dacă ma faci tot ceea ce am fost menit să fiu ?
Ce se intampla dacă dragostea noastră niciodata nu a plecat ?
Daca e pierduta în spatele cuvintelor pe care nu le'am putut găsi niciodată?
Baby, înainte de a fi prea târziu,
Ce zici de acum?


Soarele iti straluceste în ochi
Pentru a începe o nouă zi.
Această inimă frântă poate supravieţui în continuare
Cu un gram din atentia ta.
Umbre se sting în lumină.
Eu sunt de partea ta,
În cazul în care iubirea va găsi.

Ce zici de acum?
Ce zici de azi?
Ce se întâmplă dacă ma faci tot ceea ce am fost menit să fiu?
Ce se întâmplă dacă dragostea noastră, niciodată nu a plecat?
Dacă e pierduta în spatele cuvintele pe care nu le'am putut găsi niciodată?
Baby, înainte de a fi prea târziu,
Ce zici de acum?

Acum, că suntem aici,
Acum, că am ajuns atat de departe,
Doar rezista.
Nu e nimic de care sa ne temem,
Pentru ca sunt chiar lângă tine.
Pentru toata viata mea,
Eu sunt a ta.

Ce zici de acum?
Ce zici de azi?
Ce se întâmplă dacă ma faci tot ceea ce am fost menit să fiu?
Ce se întâmplă dacă dragostea noastră niciodata nu a plecat?
Dacă e pierduta în spatele cuvintelor pe care nu le'am putut găsi niciodată?

Ce zici de acum?
Ce zici de azi?
Ce se întâmplă dacă ma faci tot ceea ce am fost menit să fiu?
Ce se întâmplă dacă dragostea noastră niciodata nu a plecat ?
Dacă e pierduta în spatele cuvintelor pe care nu le'am putut găsi niciodată?
Baby, înainte de a fi prea târziu,
Baby, înainte de a fi prea târziu,
Baby, înainte de a fi prea târziu,
Ce zici de acum?

08.02.2010

Cum se poate sa ajungi intr'o zi sa te intrebi " cine sunt ? " si sa nu stii sa'ti raspunzi?Este frustranta incercarea de a te autocunoaste.Este ca si cum te joci de-a "v-ati asunselea" singur ,trebuie sa te cauti in timp ce te ascunzi.Este oare doar ceva specific adolescentei,sau la orice varsta poti fi nedumerit in formularea unui raspuns la aceasta intrebare?
Ce vreau sa fac?Unde ma vad peste 5 ani , peste 10 ani , peste 15 ani? Habar n'am. Nu stiu nici macar ce voi face maine.Ei bine , exagerez umpic , maine stiu ce voi face . Dar nu imi este de ajuns.
Mi'au trebuit 3 ani de liceu ca sa'mi dau seama ca desi am intrat in primul liceu pe lista optiunilor mele , de fapt mi'as fi dorit sa intru intr'un altul. Nu vreau sa se intample acelasi lucru si cu facultatea . Nu vreau sa se intample acelasi lucru si dupa primii 3 ani de cariera sau dupa primii 3 ani de casnicie . Nu vreau sa ajung undeva pe la 70 de ani sa privesc in urma si sa'mi deau seama ca nu sunt multumita de totalitatea alegerilor pe care le'am facut , pentru ca asta m'ar face nemultumita de propria viata si atunci va fi prea tarziu sa mai schimb ceva .